Liceul lsraelit – Colegiul Național Alexandru Ioan Cuza

Str. Aleea Școlii nr. 1

Cultura într-o comunitate este foarte importantă, iar în orașul Galați, în sânul celei evreiești, apăruse, la sfarșitul secolului al XIX-lea, nevoia imperioasă ca educația copiilor să aibă loc la standarde înalte.

Deși exista deja Școala Primară Nr. 1 a Băieților, în rândul comunităților numărul membrilor începuse să crească, impunând astfel înființarea Școlii Primare de Băieți Nr. 2, care a funcționat în diferite locații, ultima fiind pe Strada Cuza Vodă.

Concomitent cu această nouă instituție de învățământ, membrii comunității au dorit înființarea unei școli gimnaziale superioare care să suplinească școlile de stat românești și unde copiii lor să își poată continua educația, îndeosebi din cauza reformei învățământului de la 1895. Un act normativ, care era considerat insuficient și inaplicabil de către întreaga societate romanească, în cele din urmă a lăsat pe dinafară copiii evreilor, care se puteau înscrie la școlile de stat doar după ce locurile erau ocupate de către copiii românilor.

În felul acesta a aparut Școala Gimnazială Comercială care s-a înființat prin aportul membrilor, însă s-a profitat și de înființarea unei asociații intitulată “Jewish Colonisation Association”, care finanța, în acea perioadă, construirea instituțiilor de învățământ pentru comunitățile evreiești.

Apărând această oportunitate, cu sprijinul asociației a fost cumpărat locul din Strada Brăilei (fundătura Mavramol în acea perioadă), unde s-a ridicat o construcție nouă care să deservească nu numai Școala Gimnazială Comercială, ci și Școala Primară Numarul 2 de Băieți.

Astfel, în 1910, când s-a inaugurat această locație, cele două școli funcționau concomitent, în aripi separate, în interiorul clădirii putându-se observa această împărțire, bine conturată, pe pavilioane. Ridicată pe mai multe niveluri, clădirea are planșee pe grinzi de lemn, altfel încât acestea vibrează, dând uneori un sentiment de nesiguranță.

Se poate vedea că a fost construită în stilul școlilor din perioada Spiru Haret, cu ancadramente din cărămidă plină și elemente de arhitectură foarte frumoase: o arcatură deasupra intrării aflată la nivelul superior, precum și pilaștrii răsuciți care străjuiesc cele două intrări de pe fațada principală.  De asemenea, o scară interioară cu parament din zidărie se află în interiorul liceului și asigură accesul dintre niveluri.

Din 1919 această școală a devenit liceu, luând denumirea de Liceu Israelit. În perioada Primului Război Mondial, a servit ca Spital Militar, fiind pus la dispoziția armatei române pentru îngrijirea răniților de pe front, iar după 1941, în timpul celui celui de-al Doilea Război Mondial, a fost transformat în lagăr pentru evrei, la fel ca Templul Meseriașilor.

Din nefericire, cutremurul din 1940 și-a spus cuvântul asupra construcției, care a necesitat reparații. După cel de-al Doilea Război Mondial și instaurarea regimului comunist, liceului i s-a dat o altă destinație, ajungând liceu tehnic și devenind, după 1990, Liceul Alexandru Ioan Cuza.

Ulterior a fost revendicat de către Federația Caritas, care cuprinde în sânul său toate comunitățile evreiești din România, iar Primaria Orașului Galați a fost nevoită să platească chirie pentru asigurarea funcționării în continuare. Însa, în cele din urmă, s-a decis mutarea Liceului Cuza din acest locaș, iar cladirea a fost parasită, cu toate că proprietarul actual caută, în continuare, să îi mențină destinația.