Cimitirul evreiesc

Str. Ștefan cel Mare, nr. 1

Încă de la începuturile sale și de la conștientizarea intervenției unei noi etape în viața fiecăruia, omenirea a conștientizat ceea ce înseamnă moartea, încercând să impună și să dezvolte ritualuri în jurul despărțirii de cei dragi. Diferitele comunități care s-au dezvoltat au încercat să încadreze aceste ritualuri în confesiunile lor și să înțeleagă dispariția din sânul comunității, dând astfel un înțeles trecerii în lumea de dincolo.

Comunitatea evreiască, fiind de altă confesiune, avea nevoie, firește, de un loc special de îngropăciune la momentul în care intervenea aceasta, însă nu era un lucru ușor de obținut.

Avem informații (transmise pe cale orală) despre un cimitir apărut în jurul anului 1595 în cartierul Bădălan (undeva în valea orașului), însă acesta nu este documentat, existând doar câteva date sumare. Se pare că a dispărut cu timpul, un alt cimitir a fost înființat ulterior în valea orașului, iar un al treilea a funcționat tot în aceeași zonă.

Despre un al patrulea putem vorbi mult mai aproape de perioada noastră, atunci când a intervenit statutul de porto franco și orașul s-a dezvoltat, comunitatea cumpărând un loc pentru cimitirul evreiesc.

Evoluția societății și modernizarea a determinat o reformă condiționată de numeroasele molime care contaminau orașul, precum holera sau ciuma, iar cimitirele comunității (nu numai de evrei, ci și de români, de turci, de greci sau armeni) din Galați se aflau lângă lăcașurile de cult. Dacă vorbim de români, bisericile erau construite în interiorul cimitirelor, iar înhumarea celor care decedau perpetua o stare precară de sănătate. De aceea, în 1864, s-a dispus ca cimitirele de langă biserici să fie desființate, urmând a fi folosite cimitire nou înființate.

Autoritățile locale au hotărât astfel înființarea unui cimitir dincolo de strada Șanțului (actualul cimitir Eternitatea), pe o suprafață destul de întinsă, fiind dispuse să acorde spațiu creștinilor, dar și musulmanilor sau evreilor, însă aceștia din urmă, fiind de altă religie, nu au fost de acord și au început să caute un alt loc.

Aflat în interiorul orașului, pe locul unde se afla fostul Spital Israelit, Cimitirul Evreiesc a fost desființat și reînființat în afara orașului, pe moșia satului Costi. Întreaga comunitate a participat cu bani, demonstrând solidaritatea dintre membrii comunității, și reușind astfel să construiască acest loc de înhumare.

Trebuie spus că aici există câteva construcții importante, precum Edificiul Administrativ (la care a contribuit nimeni altul decât M. Helder, giuvaergiu cunoscut), Monumentul Eroilor Evrei, dar și un monument care aparține celor care și-au jertfit viața în lagărele de exterminare.